| 1.
|
CE'ARTĂ, certuri, s.f. 1. Schimb de cuvinte aspre între două sau mai multe persoane; sfadă, gâlceavă. 2. (Rar) Neînţelegere, dusmănie, ură. - Din certa (derivat regresiv). Sursă
: DEX'98
(7793)
- valeriu |
| |
| 2.
|
CE'ARTĂ s. v. animozitate, discordie, dus-mănie, învrăjbire, ostilitate, pedeapsă, pornire, sancţiune, ură, vrajbă, vrăj-măsie, zâzanie.Sursă
: Sinonime
( 176472)
- siveco |
| |
| 3.
|
CE'ARTĂ s. 1. v. neînţelegere. 2. discuţie, vorbă, zarvă, (pop.) gâlceavă, sfadă. (Multă ~ s-a făcut între ei pentru mine.) 3. admonestare, admo-nestaţie, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, repros (pop. si fam.) besteleală, mustruluială, ocară, (înv. si reg.) înfruntare, probozeală, (reg.) probază, probozenie, (prin Mold.) bănat, (Mold.) smotru, (înv.) dăscălie, împutăciune, învăţătură, preobrăzitură, probozire, râpste, remonstrare, zabrac, (fam. fig.) săpuneală, scuturătură. (~ pe care a primit-o l-a potolit.)Sursă
: Sinonime
( 176471)
- siveco |
| |
| 4.
|
ce'artă s. f., g.-d. art. c'ertei; pl. c'erturi Sursă
: DOR
(231164)
- siveco |
| |
| 5.
|
CE'ARTĂ c'erturi f. 1) Schimb de vorbe răstite (adesea ofensatoare) între două sau mai multe persoane; sfadă; gâlceavă. ◊ Bun de ~ căruia îi place să se certe; certăreţ. 2) Situaţie care reflectă o dezbinare de interese. [G.-D. certei; Sil. cear-tă] /v. a (se) certa Sursă
: NODEX
(327263)
- siveco |
| |
|
|